"A doua sansa"

    Chiar daca mi-am ales o ora tarzie sa dezbat acest subiect, e momentul opurtun intrucat linistea noptii imi ofera starea necesara pentru a-mi redacta randurile cele mai simple si potrivite acestui subiect. Cred ca pe foarte multi dintre dvs. va plicitisesc acele dezbateri psihologice, prea detaliate sau in deplina neconcordanta cu realitatea, drept urmare voi trece direct la subiect pornind de la doua intrebari:
    Eu, ca persoana egala in drepturi cu toti cei din jur am acordat a doua sansa, indiferent de natura ei?
    Am primit a doua sansa din partea celor fata de care am gresit intentionat sau nu....?

    Sunt intrebarile in jurul carora subconstientul nostru genereaza stimuli pro si contra acordarii sansei a doua,  merg pe ideea ca persoanele rationale nu tin cont de cele doua intrebari, merg pe ideea ca persoanele irationale merg pe principiul contra "cui pe cui se scoate"....

    Nu sunt strain de "lacrimi de suferinta", de sentimentul de a vrea sa schimbi ceva si sa nu poti face asta, nu militez pentru razbunare, desi multi dintre noi avem un sambure in suflet care odata starnit genereaza comportamente incontrolabile, lipsite de petele constiintei incarcate.
    Aud, observ tot mai des oameni care zic: "Nu am primit a doua sansa, nu ofer...", sau altii zicand: "Odata ce un om greseste, va gresi din nou" sau mai sunt acele persoane indiferente pentru care viata e un haos in care "ghidul" e tot un stil de viata haotic "traieste clipa"... Insa nu am auzit macar 2-3 persoane care sa incerce medierea problemelor pe cai amiabile sau cel putin sa incerce sa vada in persoanele care au gresit voit sau nu si acel stimulator pozitiv care ar putea "teleporta" comportamentul negativ la un moment dat pe "platforma" pozitiva in care punctul de reper sa fie "momentul 0", iar apoi sa vina acele intrebari: Oglinda vietii mi-a arat cine sunt, cum sunt, ce vreau de la viata, sau unde am gresit in viata?... urmand apot schimbarile comportamentului fara macar sa observam cat de bine ne va sta in noua postura.
      Mai aud de presupusii falsi perfectionisti care contrazic legile realitatii si exclama cu tarie: "...eu nu gresesc niciodata, nu mint niciodata deci nu merita cei din jurul meu a doua sansa". Va spun cu toata sinceritatea am acordat unui bun prieten o a doua sansa iar rezultatele sunt neasteptat de bune, comportamentul lui fata de mine e total diferit, si in societate persoanele incurajate sa treaca peste unele impasuri emotionale de genul sunt capabile de schimbari majore....
     Totul se afla in subcontientul nostru, spiritual sa o luam "daca ierti vei fi ierta" social "daca ierti portita sufletului celui de langa tine e deschisa mereu" moral " cel ce iarta se simte diferit, implinit ca si-a demonstrat eului sau ca e capabil de ceva mai bun decat credea ca poate face"....
     Un detaliu important unde nu as fi de acord cu subiectul dezbatut ar fi "faptele de natura penala, morala, spirituala si sociala, deosebit de grave", intrucat aceste persoane iertate reprezinta un real pericol public pentru cei din jur... Desi ironic vorbind foarte multi judecatori, procurori sau "oameni ai legii" prin abuz acorda "sansa a doua" cu nemiluita, pentru bani, cred ca nu fac alceva decat sa ii inraiasca pe cei din jur si sa-i determine pe cei mai putin pregatiti psihologic sa renunte increderea acordata celor din jur care poate chiar merita, sunt parametrii reali care ne pot indica calea cea mai bun...
     In final, putin redactat, un text liber ca acesta al unui anonim pentru multi dintre voi are un singur scop: de a va incuraja sa vedeti latura frumoasa a celor din jurul dvs. si astfel acordand a doua sansa sa trageti singuri concluziile... Va multumesc din suflet pentru timpul acordat!