Nu vreau sa tin partea nimanui, doar ca unii se preocupa de alte lucruri nesemnificative in viata si uita ca acest tip de relatie e poate cea mai importanta din viata fiecaruia, limitare atributiilor si decenta in limbaj, comportament ar putea aduce la acelasi numitor comun parerile celor doua "tabere". Nu mizez pe ideea ca: parintele e Dumnezeu si tot ce zice el e litera de lege, dar nici pe ideea ca "eu sunt baiatul lui tata/ fetitza lui tata" si trebuie sa imi faceti toate placerile... Probabil mediul, anturajele in care traim contribuie si ele foarte mult in acest tip de relatie fie direct sau indirect, odata cu actiunile noastre...
Indifent cine greseste uneori modul cum se gestioneaza problemele conteaza enorm de mult, nu cred ca indiferent cine este vinovat printr-o atitudine hitlerista sau cea a copilului - rebela va rezolva situatia... Comunicarea pare un cuvant simplu, dar greu de realizat deorece in societatea de la noi exista foarte multe retineri si mentalitatea generatiei actuale e prea avansata pentru unii parinti ce nu pot tine pasul cu prezentul si traiesc inca din amintiri, din trecut, actioneaza dupa trecut....
Concluzia mea e simpla >> "Fii atent ce zici astazi, cum te comporti astazi, caci mai tarziu roadele vor fi culese din colectia faptelor tale, indiferent ca esti parinte sau copil."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile vor fi moderate... deoarece mai exista si useri care se trezesc postand comentarii in curtea scolii... si aici ma refer la limbajul neadecvat.... accept atat critici cat si aprecieri dar sa fie scrise cu simtul responsabilitatii si intr-un mod manierat.. Va multumesc de intelegere!