Ajutat de timp.... sa inteleg....

      Dupa zeci de intrebari, la care nu am gasit un raspuns concret, timpul s-a transformat usor din aliat in dusman si tot asa pana cand evolutia sa a devenit una direct proportionala cu starea mea de spirit. Iar felul meu de a concluziona unele ganduri pierdute in neantul subconstientului, s-a zbatut intre realitatea dura si reala a societatii vazuta in ansamblul ei si cea a unei lumi sau realitati mai bune realizate prin speranta, curaj si un dram de credinta...... ce cauta unitatea colectiva dependenta de pozitiv....

       Sceptic, de multe ori in unele subiecte dezbatute cu o tenta de satira, optimist in ceea ce priveste resursele subcontientului uman ce poate fi resuscitat prin unitatea pozitiva a celor din jur, incercarea de a senzibiliza cat de putin atitudinea negativa a unora din societatea democratica romaneasca s-a soldat cu esec.... Aspect ce imi da putere sa merg mai departe, spre a gasi candva un joc de cuvinte ce apartine unei persoane cu un "IQ"  mult peste limita medie, ce imi va raspunde cand trebuie, cum trebuie, doar ce trebuie si concis macar la unele intrebari intalnite in postari, ce nu reusesc sa impace "cauza" si "efectul" realitatii... privita, asa cum este ea, din toate unghiurile....

       Neglijam "comunicarea directa" de cele mai multe ori in detrimentul unor factori total nesemnificativi, si astfel "timpul" te plaseaza intr-o sceneta a unora ce fac astfel de jocuri pe cei slabi , preocupati alaturi indiferenta lor continua, de teluri total imorale si lipsite de scrupule.... prada simpla ca celui mai mare defect "lacomia"....

        Cunosti fel si fel de persoane, le abordezi pe fiecare in asa fel incat sa poti construi o perceptie subiectiva si ajungi sa spui "Viata este acolo unde te regasesti, momentul in care simti ca iti apartine clipa si ca in ea sta ascunsa o viata intreaga."